15 August 2015

Cazul "Anca" . Cea mai mare eroare/inscenare judiciara din Romania.

Infioratoarea crima din 6 iulie 1977 i-a panicat pe locuitorii capitalei si a generat zvonuri de groaza privind aparitia in Romania a unui ”Jack Spintecatorul” sau crima „fantomei lui Râmaru“, avand in vedere ca Ion Ramaru fusese executat la numai 6 ani (1971). Aceasta crima odioasă avea să rămână în istorie drept cazul „Anca“, fiind interpretat mulţi ani drept cea mai mare eroare judiciară din România. Sub presiunea directivelor regimului comunist, a fost arestat taximetristul Gheorghe Samoilescu, acesta fiind batut si torturat până când a recunoscut că a comis crima, adevaratul ucigaş fiind descoperit patru ani mai târziu. Printre anchetatori s-a aflat vestitul tortionar, colonelul de militie Tudor Stanica, găsit vinovat si condamnat in anul 2003 la 10 ani de inchisoare pentru moartea disidentului Gheorghe Ursu.

1. Despre crima din vara anului 1977.

"Coletele macabre"

In perioada 8-12 iulie 1977, au fost gasite succesiv, in diverse locuri din Bucuresti, un numar de 6 colete continand segmente ale unui cadavru de sex feminin, identificat ulterior in persoana victimei BROSCOTEAN ANCA-RODICA, in varsta de 19 ani, din Sibiu, care venise în Bucureşti să dea examen la facultate. Astfel, in data de 8 iulie 1977, în parcul Herăstrău s-a găsit un pachet care conţinea două mâini de femeie, înfăşurate în foi de plastic. Organele de miliţie au intrat în alertă. Un alt pachet, care conţinea bazinul unei femei, a fost descoperit în zona Arcului de Triumf.  Alte patru pachete care conţineau părţi din trupul unei femei sunt descoperite în următoarea săptămână, împrăştiate prin Bucureşti.

Examenul medico-legal a scos la iveală faptul că moartea fetei a survenit prin „strangulare cu un cablu, sufocare prin astuparea căilor respiratorii cu mâna şi asfixie mecanică”. Victima fusese sufocată cu hârtie igienică îndesată în laringe. Potrivit aceluiaşi examen, victima avusese relaţii sexuale înainte de deces. Fata nu mai avea bijuterii, semn că cel care o ucisese, o şi tâlhărise.

2. Interventia lui Nicolae Ceausescu si constituirea comandamentului de cercetare.

Presedintele Republicii Socialiste Romania, Nicolae Ceausescu a ordonat prinderea de urgenta a criminalului, iar la ordinul comandantului suprem s-a prezentat , gen. mr. Valeriu Buzea (prim loctiitor al IGM).

Concret, cazul a fost preluat de Inspectoratul General al Militiei, in cooperare cu Procuratura Municipiului Bucuresti si coordonata de Procuratura Generala.

Echipa de anchetatori era formata din:

- general-maior BUZEA VALERIU -prim-loctiitorul IGM;
- general-maior CHIRIAC NICOLAE - Seful Directiei Judiciare ;
- colonel ANGHELESCU ION - seful Institutului de Criminalistica;
- col. Tudor Stanica-loctiitorul Sefului Directiei de Cercetari Penale (Inspectoratul General al Militiei);
- procurorul sef adj. al Municipiului Bucuresti - DIMITRIU FLORIN;. 

3.Indiciile care duceau la principalul suspect-Gheorghe Samoilescu.

Sub presiunea directivelor regimului comunist, organele de Militie si Procuratura, neavand nicio pista, au pus in carca unui biet sofer de taxi vinovatia pentru sinistra crima, plecand de la faptul ca acesta se cunoscuse pasager cu tanara.

In opinia anchetatorilor existau urmatoarele indicii:

- numele acestuia si numarul de telefon figurau in agenda personala a victimei;
- in luna iulie 1976 a cunoscut-o intamplator, in Bucuresti pe victima, a condus-o la domiciliul sau in scopul de a intretine relatii sexuale, iar la refuzul acesteia, i-a luat un medalion din aur, pe care ulterior, in luna august 1976, l-a vandut;
- in perioada iulie 1976 – mai 1977, SAMOILESCU GHEORGHE si victima au avut mai multe convorbiri telefonice, motivate de insistentele Ancai BROSCOTEAN de a-si recapata medalionul;
- SAMOILESCU GHEORGHE, era cunoscut cu antecedente penale, condamnat pentru furt din avutul obstesc, precum si cu preocupari de acostare a unor femei in scopul obtinerii de relatii sexuale.

Ridicat pe 15 iulie, acesta recunoaste ca a intalnit-o intamplator pe Anca, in tramvaiul 26, propunandu-i o „aventura“, drept pentru care i-a dat numarul de telefon. Dar, din ancheta efectuata in paralel la Sibiu, se stia o alta „varianta“. Anca mai fusese la Bucuresti si in luna mai pentru a se interesa de conditiile examenului de admitere. Aceasta ii povestise celei mai bune prietene ca avusese un incident cu un barbat, ca fusese la el acasa, din naivitate, pentru ca acesta ii spusese ca este student la Politehnica si-i poate da sfaturi. Acasa insa, barbatul a insistat sa se culce cu el. Ea a refuzat, iar el i-a luat lantisorul de aur de la gat drept „gaj“ si i-a dat numarul de telefon in caz ca se razgandeste. Anca era decisa sa-l sune si sa-si recapete lantisorul. Luat la „intrebari“ mai serios, Samoilescu recunoaste aceasta varianta, numind persoana careia ii vanduse lantisorul.

4. Arestarea lui Gheorghe Samoilescu.

Pe aceste temeiuri, la data de 21 iulie 1977 inculptul SAMOILESCU GHEORGHE, in mod justificat, a fost arestat preventiv pentru savarsirea infractiunii de talharie, prin luarea cu violenta a medalionului din posesia victimei, in luna iulie 1976.
Au urmat şase luni de anchetă în care Samoilescu a fost bătut cu bestialitate, iar familia sa a fost terorizată şi adusă în pragul disperării.  
Ulterior, pe baza unor probatorii masluite, SAMOILESCU GHEORGHE a fost pus sub inculpare si pentru uciderea victimei BROSCOTEAN ANCA, iar prin rechizitoriul Procuraturii Municipiului Bucuresti din 20 iunie 1978 (dosar nr.2636/1977) a fost trimis in judecata in stare de arest preventiv, pentru savarsirea infractiunilor de omor, talharie si profanare de cadavru.

5. Metode de cercetare securiste la care a fost supus Samoilescu Gheorghe.

Aşa cum a declarat după evenimentele din 1989, taximetristul a fost bătut până la leşin şi terorizat până la epuizare. La 16 ore de întrebări, avea voie să doarmă doar patru.

Bataie cu doctor.
Samoilescu era torturat bucata cu bucata, dar beneficia de prezenta doctorului la capatai, care le spunea anchetatorilor daca pot continua cu „intrebarile“ sau trebuie sa mai ia o pauza. Cand Samoilescu lesina, doctorul ii lua tensiunea, ca nu cumva suspectul sa se prefaca si sa se sustraga de la „actul juridic“. Daca suspectul nu mai rezista, acesta era dus in celula cu patura.

Macavela. 
Asa cum a ramas in analele istorice, „macavela“ era un soi de tortura aplicata inca din antichitate, dar cu mare trecere in Evul Mediu. Inculpatul era legat cu mainile la spate, dupa care era suspenda cat putea sa reziste sau pana ii ieseau mainile din umeri.

Gheorghe Samoilescu a relatat cum in prima parte a anchetei a fost toturat cu salbaticie intr-o padure de la marginea Bucurestiului de catre vestitul tortionar, colonelul de militie Tudor Stanica, care l-a spanzurat cu mainile la spate de un copac, si i-a legat o placa de fier de picioare, pana cand i s-au dizlocat bratele din umeri. Pentru a nu fi deranjat de urletele de durere, soferului de taxi i s-a pus o masca de gaze pe fata. Tudor Stanica l-a predat zdrobit sefilor sai pe Samoilescu, afirmand ca nu el este vinovatul, pentru ca “daca ar fi fost, la cata bataie a luat asta, ar fi spus si laptele care l-a supt de la masa.”

6.Recunoasterea crimei de catre Gheorghe Samoilescu.

Constrâns în cele mai îngrozitoare moduri posibile, Samoilescu a recunoscut că a înfăptuit crima.

Declaraţiile sale consemnate în „Nota privind eroarea judiciara" întocmită de Securitate (Directia a VI-a Cercetari Penale a fostei securitati) arata:

„Nu voi mai face faţă anchetei, mă simt epuizat fizic şi moral şi va trebui să recunosc ceva, chiar şi un neadevăr”, apare în nota din 21 septembrie 1977.   „M-am hotărât, în mod categoric, să iau crima asupra mea în care sens vreau să le propun un târg, după care voi lua totul asupra mea şi voi fi în masură să dau toate explicaţiile necesare”, spunea Samoilescu în nota din 27 septembrie 1977. „Am vrut să fac ceva, dar văd că nu se poate şi tot acolo voi ajunge. Mă văd obligat s-o scot pe soţie definitiv din cauză, să poata merge la copii, iar eu să iau totul asupra mea”, se arată în nota din 11 octombrie 1977 consemnată în documentul Securităţii.

PRIMA „MARTURISIRE“ 
Samoilescu declara ca s-a intalnit cu Anca pe 6 iulie, in jurul orei 16, in Piata Romana, ca sa-i inapoieze lantisorul, a invitat-o in garsoniera parintilor sai din Cristian Tell, unde au intretinut raporturi sexuale. Au fost intrerupti de o bataie in usa. Erau sotia lui si mama vitrega. Sotia a navalit in camera, s-a repezit asupra fetei, aceasta s-a speriat si a cazut, lovindu-se la tampla. El a plecat ingrozit, ulterior afland de la sotia sa ca „problema s-a rezolvat“. 

In garsoniera din Cristian Tell nu se descoperise nici o urma de sange,desi sapte echipe de specialisti criminalisti au periat si cel mai ascuns ungher, cu lampi cu cuart(Wood). In plus, nici sperma recoltata lui Samoilescu nu corespundea cu probele recoltate din vaginul victimei. Sotia lui e arestata si ramane interzisa cand i se arata declaratia sotului. 

SE PREZINTA A DOUA VARIANTA 
Samoilescu este cercetat mai „apasat“ si „recunoaste“ ca el a omorat-o pe Anca, infundandu-i pe gat hartie igenica pe care o luase din sacosa fetei. Apoi a transat-o si a bagat-o in frigider, iar seara a imprastiat coletele prin Bucuresti, descriind exact locurile unde au fost gasite. Lui Samoilescu i s-a bagat un „informator“ in celula, care, impreuna cu anchetatorii, i-au dat toate detaliile crimei, sa aiba ce recunoaste. A doua declaratie, mai aproape de „realitate“ decat prima, este inregistrata, si caseta trimisa, alaturi de un raport, Comandantului Suprem. Cazul era ca si rezolvat. Mai exista doar un „mic“ amanunt: probele, care lipseau cu desavarsire.

7.Familia lui Gheorghe Samoilescu.

Securitatea a arestat-o şi pe soţia lui Samoilescu, acuzând-o într-o primă fază de complicitate. Mama soţiei lui Samoilescu a murit în acea perioadă, de inimă, la aflarea veştii că fiica sa şi ginerele sunt consideraţi criminali. Câtă vreme cei doi soţi au stat în arest, cei trei copii ai lor au fost duşi la orfelinat.  

Părinţii lui Samoilescu s-au sinucis de ruşine, pe rand, în cele şase luni de anchetă. Tatăl lui Samoilescu, fost ofiter superior, s-a spânzurat la două săptămâni după ce şi-a văzut fiul arestat şi considerat cel mai odios criminal după Râmaru.

Mama vitregă a lui Samoilescu s-a  sinucis si ea (s-a electrocutat cu fire electrice legate la piciore), la scurt timp, lăsând un bilet de adio: „N-am mai putut suporta teroarea“.  Anchetatorii au interpretat sinuciderile drept dovezi ale vinovăţiei taximetristului.  

8. Trimiterea in judecata.

Rechizitoriul de trimitere in judecata. Situatia de fapt.

Prin rechizitoriul de trimitere in judecata a inculpatului SAMOILESCU GHEORGHE, s-a retinut ca acesta (in conditiile in care o cunostea pe victima inca din anul 1976) s-a intalnit cu BROSCOTEAN ANCA in dupa-amiaza zilei de 6 iulie 1977 in jurul orei 17 si – sub pretextul ca ii va restitui medalionul – a condus-o in apartamentul parintilor sai, GHEORGHE si SILVIA SAMOILESCU, din str. Cristian Tell nr. 27 stiind ca tatal sau era internat in spital, iar mama sa se afla in vizita la acesta.
In apartamentul mentionat, cei doi au consumat bere, dupa care s-a produs violul. S-a retinut de asemenea ca SILVIA SAMOILESCU, intorcandu-se acasa in jurul orei 19.30 a fost pusa in fata faptului implinit, motiv pentru care aceasta, impreuna cu inculpatul, au procedat la depesajul cadavrului, iar in perioada 8-12 iulie 1977, au aruncat cele 6 colete macabre in diferite locuri din Bucuresti.

In cuprinsul rechizitoriului, ca principale probatorii (in mare parte masluite), s-au invocat:
- relatiile preexistente dintre inculpat si victima;
- urmele fiziologice gasite si prelevate din vaginul victimei, care expertizate, atestau raportul sexual si provenienta lor de la un barbat cu grupa sanguina A2, similara cu cea a inculpatului;
- petele de sange gasite si ridicate din baia apartamentului parintilor lui SAMOILESCU GHEORGHE, care la expertiza, s-au constatat ca fiind sange uman de grupa zero1 similara cu cea a victimei;
- sinuciderea, la 22 iulie 1977, a parintilor inculpatului, care s-a apreciat ca fiind consecinta temerii cu privire la crima savarsita in casa lor;
- declaratiile sotiei inculpatului – SAMOILESCU ELISABETA – ca sotul si soacra sa i-au facut confesiuni in sensul situatiei de fapt care a fost retinuta;
- infirmarea alibiului invocat de inculpat, ca in dupa-amiaza zilei de 6 iulie 1977, impreuna cu sotia si fiica sa DIANA, au fost in vizita la o prietena de familie – PENGHE DANIELA;
- identificarea, cu martori si expertize, a celor doua sacose si a pantalonilor in care au fost ambalate resturi din cadavrul victimei, ca apartinanad defunctilor sotilor SAMOILESCU, precum si a cheii care s-a gasit intr-una din cele doua sacose, ca fiind de la broasca unei usi de la locul de munca al SILVIEI SAMOILESCU;
- conduita aberant-sexuala a inculpatului, dovedita cu martori si expertize care explica violul si uciderea victimei de catre acesta;
La primul termen de judecata, la cererea procurorului, instanta a schimbat incadrarea juridica a faptei, inomor deosebit de grav, prevazut de art.176 lit a din Codul penal (omor prin cruzimi),iar dupa dezbateri, Tribunalul Municipiului Bucuresti, prin Sentinta nr.154 din 30 septembrie 1978 (dosar nr. 1574/1978) a condamnat pe inculpatul SAMOILESCU GHEORGHE la 20 de ani inchisoare pentru omor deosebit de grav, la 5 ani inchisoare pentru viol, la 3 ani inchisoare pentru talharie si la 3 ani inchisoare pentru profanare de cadavru. Totodata, facand aplicatiunea dispozitiilor legale corespunzatoare, instanta a hotarat ca inculpatul sa execute pedeapsa cea mai grea, la care s-a adaugat un spor de 5 ani inchisoare, urmanad astfel sa execute 25 de ani inchisoare, interzicandu-i-se si exercitarea drepturilor prevazute de art.64 lit.a si b din Codul penal. Prin aceeasi sentinta, inculpatul SAMOILESCU GHEORGHE a fost obligat sa plateasca partii civile, cu titlu de despagubiri, suma de 17.000 lei, precum si suma de 6.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, in favoarea statului. Sentinta a ramas definitiva, prin respingerea recursului declarat de SAMOILESCU GHEORGHE de catre Tribunalul Suprem, prin decizia nr.268 din 7 februarie 1979 (dosar nr.2280/1978). 

9. Descoperierea adevaratului criminal si executarea acestuia.

La data de 27 noiembrie 1980, in timp ce SAMOILESCU GHEORGHE se afla in executarea pedepsei, Militia si Procuratura Municipiului Bucuresti, au descoperit in locuinta numitului COZMICI ROMCA – in varsta de 25 de ani,cunoscut ca bolnav psihic, muncitor necalificat, cu condamnari anterioare pentru furt si tentativa de trecere frauduloasa a frontierei, mai multe fragmente de schelet osos.

Din cercetarile efectuate rezulta caaceste fragmente provin din corpul tinerei MIHAI MARCELA (fosta amanta a lui Cozmici), in varsta de 28 de ani, muncitoare la Intreprinderea de piese radio si semiconductori Baneasa, pe care COZMICI ROMCA recunoaste ca a omorat-o in ziua de 23 aprilie 1980. Fapta este dovedita pe deplin cu celelalte probe administrate in cauza.

Extinzandu-se cercetarile s-a stabilit cu certitudine ca COZMICI ROMCA este si autorul omorului savarsit la 6 iulie 1977 asupra tinerei BROSCOTEAN ANCA, in varsta de 19 ani, din Sibiu, care la acea data se afla in Bucuresti in vederea sustinerii examenului de admitere la ASE. COZMICI ROMCA recunoaste ca a ucis la domiciliul sau pe ANCA BROSCOTEAN, relatand imprejurarile in care a comis omorul.

În faţa locţiitorului şefului Miliţiei Capitaliei, colonelul Corneliu Diamandescu, Cozmici ar fi mărturisit: „Domnule colonel, eu ştiu că merg la glonţ, dar pentru că vă simpatizez, aţi fost domn cu mine, vreau să vă spun că pe Anca tot eu am ucis-o”.  

Toate marturisirile facute de COZMICI ROMCA sunt confirmate prin probe certe si anume:
- pe ambalajul unuia din coletele cu fragmente de cadavru s-a dentificat amprenta unui deget al sus-numitului;
- la amabalarea segmentelor de cadavru s-au folosit si obiecte de imbracaminte (o pereche de pantaloni barbatesti si doua bluze de dama) precum si doua sacose, toate apartinand parintilor lui COZMICI ROMCA;
- cheia tip ”Wertheim” gasita intr-una din sacosele mentionate mai sus, este de la usa de acces in imobilul in care locuia COZMICI ROMCA;
- ceasul victimei a fost purtat timp indelungat de COZMICI GABRIELA, sotia lui COZMICI ROMCA. Semnificatie deosebita prezinta faptul ca s-a gasit sub capul acestui ceas fotografia prietenului tinerei BROSCOTEAN ANCA. Fapt confirmat si de alti doi martori;
- bijuteriile victimei - un inel si o pereche de cercei din aur – care prezentau caracteristici aparte, au fost vandute de COZMICI ROMCA numitei CLUCERESCU VASILICA, care confirma acest fapt;
- incaltamintea purtata de BROSCOTEAN ANCA in ziua de 6 iulie 1977 saboti tip ”Leonard”- a fost folosita de COZMICI ROMCA la domiciliul sau, acesta situatie fiind relatata de mai multi martori.

Desi era bolnav psihic, Cozmici a fost executat prin impuscare. Inainte de rafala letala a plutonului de executie, Cozmici canta “Dulce ca mierea e glontul patriei!”

10. Eliberarea lui Gheorghe Samoilescu. Asa-zisa reabilitare.

Fata de aceasta situatie,la data de 23 ianuarie 1981 s-a dispus suspendarea executarii pedepsei privind pe condamnatul SAMOILESCU GHEORGHE si punerea sa in libertate.

In urma unui recurs extraordinar promovat de procurorul general al RSR, prin Decizia nr. 75 din 10 iunie 1981 (dosar nr. 54/1981) Tribunalului Suprem, nu l-a achitat ci, pentru a se musamaliza inscenarea judiciara in sensul impedicarii unei actiuni in regres, s-au casat hotararile de condamnare, trimitandu-se cauza la Procuratura Municipiului Bucuresti, pentru completarea urmaririi penale. In 1982, procurorii i-au dat scoatere de sub urmarirea penala pentru viol, omor deosebit de grav si profanare de cadavru, dar i-au retinut un asa-zis abuz de incredere constand in faptul ca i-ar fi luat victimei un lantisor pe care nu i l-a mai inapoiat, fapta pentru care s-a dispus incetarea procesului penal “constatandu-se ca persoana vatamata nu a formulat plangere penala prealabila pentru aceasta fapta care beneficiaza si de amnistia prevazuta de Decretul nr. 115/1977.“

Ulterior, pe cale civila, lui Samoilescu i s-au acordat circa 70.000 lei despagubiri materiale reprezentand salariile neincasate pe perioada celor patru ani de detentie, din care, i s-au retinut circa 30.000 lei cheltuieli de cazare si mancare in penitenciar.

Continuarea demersurilor efectuate de catre Samoilescu dupa 1989.

In primavara lui 1997, Samoilescu a depus plangere penala la Procurorul General al Romaniei (nr. 533/C/7 aprilie 1997),cerând pedepsirea anchetatorilor care i-au distrus viaţa, dar si un memoriu incredintat personal secretarului de stat din Ministerul Justitiei Flavius Baias. Nu s-a facut insa nimic, desi faptele anchetatorilor nu erau prescrise, iar majoritatea lor traiau. Samoilescu a decedat in anul 2005, de cancer pulmonar.

Judecatoarea Constanta Stoia, care l-a condamnat la fond stiind ca e nevinovat, si care in anul 1997 inca mai activa la Sectia penala a Tribunalului Bucuresti, a declarat presei ca se consoleaza cu gandul ca nu i-a dat pedeapsa capitala. 

11. Continuarea actiunilor judiciare (incepute de catre Samoilescu) de catre fiica
acestuia, Laura Margareta Tarchetta.

Cazul Samoilescu a avut ecouri si are din pacate prelungiri pana in zilele noastre.
Fiica acestuia a promovat doua tipuri de actiuni judiciare: O "cerere de revizuire" a dosarului de omor si o actiune avand ca obiect „reparare prejudicii erori judiciare”.

1.Ȋn iulie 2012, Laura Margareta Tarchetta, fiica lui Samoilescu Gheorghe, a depus la Tribunalul Bucureşti o cerere de revizuire a dosarului de omor în care fusese condamnat tatăl ei. Cererea a fost respinsă pe rând de Tribunalul Bucureşti, Curtea de Apel Bucureşti şi Ȋnalta Curte de Casaţie şi Justiţie. „În speţă, faţă de actele existente la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că motivele invocate de revizuienta T. Laura pentru defunctul Samoilescu Gheorghe, nu se încadrează în cazul de revizuire prevăzut de dispoziţiile art. 394 lit. e) C. proc. pen.(atunci cand doua sau mai multe hotarari judecatoresti definitive nu se pot concilia), având în vedere că nu există două hotărâri judecătoreşti definitive care nu se pot concilia”, au arătat  judecătorii Ȋnaltei Curţi,  în decizia din 2012. 

2. Ȋn iulie 2013, Laura Tarchetta a dat în judecată statul român solicitând „reparare prejudicii erori judiciare”. Statul român a invocat „excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune”. Tribunalul Bucureşti a decis ca statul trebuie să plătească 500.000 de euro cu titlu de daune morale „ca urmare a erorii judiciare săvârşite împotriva defunctului Samoilescu Gheorghe”.    Decizia a fost atacată cu apel de statul român, iar în data de 20 aprilie 2015, Curtea de Apel Bucureşti s-a pronunţat, in sensul ca: „despăgubirile cuvenite reclamantei sunt în cuantum de 10.000  de euro, în echivalent în lei la data executării efective”. Sentinţa a rămas definitivă.  

Minuta Tribunalului Bucuresti-Sectia a IV-a Civila:

„Respinge exceptia prescriptiei dreptului material la actiune ca neintemeiata. Obliga paratul la plata catre reclamanta a sumei de 500.000 EURO, in echivalent in lei, la cursul BNR, de la data platii, cu titlu de daune morale, ca urmare a erorii judiciare savarsite impotriva defunctului SAMOILESCU GHEORGHE. Obliga paratul la plata catre reclamant a sumei de 2500 lei cu titlu de cheltuieli de judecata-onorariu de avocat. Cu recurs in 15 zile de la comunicare. Pronuntata in sedinta publica azi 10.02.2014.”

Minuta Curtii de Apel Bucuresti-Sectia a IV-A Civila: Admite apelurile.Schimba in parte sentinta in sensul ca despagubirile cuvenite reclamantei sunt in cuantum de 10.000 Euro in echivalent in lei la data executarii efective. Definitiva. 20.04.2015.

12. A fost sau nu a fost o eroare judiciara?

Nu a fost, asa cum s-ar crede, rezultatul unor greseli procedurale. Dimpotriva, a fost consecinta unor oribile inscenari comise de organele de militie, de procuratura, judecatori si experti criminalisti. Eroarea n-a fost, de fapt, o eroare, ci o înscenare macabră a Securităţii, care trebuia să găsească un vinovat. Organele de cercetare penala, procuratura, instanta de judecata au comis abuzuri si au inscenat in mod intentionat ceea ce noi numim "eroare judiciara". Cert este că, la 38 de ani de la comiterea celebrei crime, statul român se pregăteşte să plătească despăgubiri de 10.000 de euro pentru o înscenare a sistemului miliţienesc din vremea lui Ceauşescu, ci nu pentru o greseala a sistemului judiciar.



Bibliografie:

Horia Tecuceanu - "Afacerea Samoilescu-Cozmici"

Corneliu Diamandescu - "Generalul se intoarce"

Tandin Traian - " Erori judiciare"

www.luju.ro

www.procuror.ro