10 Martie 2015

RIL admis. Competenţa de a dispune asupra unor noi obligaţii pentru inculpat.

În  Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 157 din 5 martie 2015 a fost publicată Decizia ÎCCJ nr. 4 din 19 ianuarie 2015 (Decizia nr. 4/2015) privind examinarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie privind interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 215 alin. (8) din Codul de procedură penală, în sensul de a lămuri dacă, în cursul urmăririi penale, competenţa de a dispune asupra unor noi obligaţii pentru inculpat ori înlocuirea sau încetarea celor dispuse iniţial revine judecătorului de drepturi şi libertăţi care a luat măsura sau, dimpotrivă, procurorului.

1. Obiectul recursului în interesul legii

Prin recursul în interesul legii formulat de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a arătat că în practica judiciară naţională nu există un punct de vedere unitar cu privire la interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 215 alin. (8) din Codul de procedură penală privind competenţa de a dispune asupra unor noi obligaţii pentru inculpat ori înlocuirea sau încetarea celor dispuse iniţial, în cursul urmăririi penale, respectiv dacă această competenţă revine judecătorului de drepturi şi libertăţi care a luat măsura preventivă a controlului judiciar sau, dimpotrivă, procurorului.

2. Optica jurisprudenţială

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a învederat că, în urma verificării jurisprudenţei la nivel naţional referitor la aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 215 alin. (8) din Codul de procedură penală, privind competenţa de a dispune asupra unor noi obligaţii pentru inculpat ori înlocuirea sau încetarea celor dispuse iniţial, în cursul urmăririi penale, s-au evidenţiat două orientări, conturând astfel caracterul neunitar al practicii judiciare sub acest aspect. a) Într-un prim punct de vedere, unele instanţe au stabilit, în aplicarea dispoziţiilor art. 215 alin. (8) din Codul de procedură penală, că în ipoteza în care, în cursul urmăririi penale, măsura preventivă a controlului judiciar a fost luată de judecătorul de drepturi şi libertăţi, competenţa de a dispune asupra unor noi obligaţii pentru inculpat ori înlocuirea sau încetarea celor dispuse iniţial aparţine tot judecătorului de drepturi şi libertăţi, iar nu procurorului. În susţinerea acestui punct de vedere s-a arătat că dispoziţiile art. 215 alin. (8) din Codul de procedură penală trebuie coroborate cu prevederile art. 242 alin. (4) din acelaşi Cod, care stabilesc expres procedura ce trebuie urmată în astfel de situaţii şi care conduc la conturarea opiniei că se impune respectarea principiului simetriei formelor, în sensul că organul judiciar care a luat măsura preventivă este abilitat de lege să dispună şi asupra modificării conţinutului acestei măsuri. Un alt argument invocat în sprijinul acestei opinii urmăririi penale, măsura preventivă a controlului judiciar a fost luată de judecătorul de drepturi şi libertăţi, competenţa de a dispune asupra unor noi obligaţii pentru inculpat ori înlocuirea sau încetarea celor dispuse iniţial aparţine exclusiv procurorului, chiar dacă măsura preventivă a controlului judiciar a fost luată iniţial de judecătorul de drepturi şi libertăţi. În această orientare s-a susţinut că dispoziţiile art. 215 alin. (8) şi (9) din Codul de procedură penală nu conţin prevederi referitoare la competenţa judecătorului de drepturi şi libertăţi în această materie, astfel încât, în absenţa unui temei legal, s-a apreciat că voinţa legiuitorului, deşi exprimată deficitar, a avut în vedere instituirea regulii potrivit căreia, în cursul urmăririi penale, controlul judiciar poate fi modificat numai de procuror, chiar şi atunci când măsura preventivă a fost dispusă de judecătorul de drepturi şi libertăţi. De asemenea, în susţinerea acestei orientări sunt şi dispoziţiile art. 2151 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură penală care prevăd în mod expres că măsura controlului judiciar luată în cursul urmăririi penale de judecătorul de drepturi şi libertăţi este prelungită de procuror prin ordonanţă.

3. Opinia Procurorului General al PÎCCJ

Opinia procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este în sensul orientării jurisprudenţiale potrivit căreia în aplicarea dispoziţiilor art. 215 alin. (8) din Codul de procedură penală, în cursul urmăririi penale, competenţa de a dispune impunerea unor noi obligaţii pentru inculpat ori înlocuirea sau încetarea celor dispuse iniţial revine procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală.

4. Opţiunea Înaltei Curți de Casatie şi Justiţie

Înalta Curte a considerat că se impune admiterea recursului, pronunţând următoarea soluţie: ”Admite recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă: În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 215 alin. (8) din Codul de procedură penală stabileşte că: În cursul urmăririi penale, competenţa de a dispune impunerea unor noi obligaţii pentru inculpat ori înlocuirea sau încetarea celor dispuse iniţial revine procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală”.